Trist...

Acu` ceva timp vorbeam de retragerea intr`o lume imaginara si riscul de a nu mai putea face distinctie intre ea si realitate... Se pare ca nu a fost asa... Ce bine ar fi fost daca era... De data asta se pare ca am sarit peste etapa aia si am ajuns la "capat". De data asta am ajuns la concluzia ca ceea ce`mi doresc eu, n`am sa reusesc vreodata sa realizez. O succesiune de "evenimente" mai mult sau mai putzin dezamagitoare, intr`un interval foarte scurt, m`au facut sa ma afund in acea lume imaginara pt a scapa de tristetze. Mare greseala am facut. O perioada chiar am reusit. "Scenariile" create chiar ma faceau sa zambesc aiurea in "viatza reala". Stateam in fatza calculatorului ascultand muzica, "visand" si ma trezeam zambind(asa cum zambesti atunci cand esti indragostit si`tzi fuge gandul la persoana iubita). Dar se pare ca acea perioada scurta de fericire iluzorie mi`a facut mai mult rau decat ma asteptam. Pt ca acuma am ajuns sa fiu constient ca NICIODATA nu voi putea transforma acele "vise" in realitate. Nici macar partzial. Mi`am creat o "viatza" atat de departe de adevar, ce s`a "intiparit" pe creier ca fiind adevarata fericire ce mi`o doresc, incat orice as putea realiza nici macar nu s`ar apropia de "tzelurile" mele. Acu` stau si ma intreb ce rost mai are? Fiind constient ca n`o sa fiu niciodata fericit, pt ce ma lupt? E adevarat ca si caracterul e de vina. Am niste principii si niste standarde ce nu le pot schimba. Sincer nici nu`mi doresc, desi unele standarde ce vizeaza fetele, pot face ca lumea sa ma considere superficial. Eu insa nu ma consider. Sunt standarde pe masura arogantzei(arogantza ce a fost expusa anterior si ce are la baza niste argumente cat se poate de reale). Ciudat cum planul sentimental depinde atat de mult de cel financiar, desi cand vine vorba de alegerile sentimentale este interzis, din punct de vedere moral, sa tzi cont de planul financiar. Alt subiect? Nicidecum. Fericirea la care visez eu este sentimentala. Si am ajuns la concluzia ca nu o pot atinge din cauza planului financiar. Multzi n`ar fi de acord, dar asta e realitatea. Cand ai niste standarde, cel putzin ca ale mele, pt a primi atentzia fetei ce`o doresti(atentzie necesara pt a o putea cuceri, ca altfel potzi sa fi si cel mai super/extraordinar/nemaipomenit baiat, ca degeaba esti, din moment ce nu te baga in seama cat s`ajunga sa vada ca esti asa) tre` sa "stai" macar bine pe plan financiar. Si nu ma refer la faptul, c`ar fi fetele respective materialiste si nu s`ar uita la tine altfel, ci la faptul ca, pur si simplu nu`tzi permitzi sa "umbli" in mediile lor. Si, desi exista exceptzii, si primesti atentzia necesara, si ajungetzi sa fitzi impreuna, si zici ca esti in sfarsit fericit, acea fericire nu va dura prea mult pt ca nu`tzi vei permite s`o pastrezi. Nu e vorba de materialism, ci de mentalitate. Mentalitatea baiatului chiar :)) Eu stiu :P Avand probleme financiare, eram mai mult abatut, nu numai asupra problemelor, ci si asupra faptului ca nu`mi permit sa`mi scot prietena`n oras, sa`i fac cadouri(sunt genul care face cadouri multe cand isi permite :P), sau sa`mi petrec cat mai mult timp cu ea. Ea era chiar ok cu asta. A intzeles situatzia mea si chiar a facut ea compromisuri de partea ei numai pt a fi impreuna. Dar tristetzea provocata de probleme m`au facut irascibil si nu mai procesam nici ce "scoteam pe gura" si am pierdut`o. Si nu a fost prima oara cand am pierdut din cauza mentalitatzii, combinate cu situatzia fianciara. Asa ca, conceptzia "eh lasa ca`i doar un caz izolat. Nu tre sa te bazezi pe asa ceva", nu se aplica ;). Ori, cu cat incerc mai mult sa "rezolv" ce tre` pe plan financiar, cu atat ajung tot mai mult sa ma conving ca nu se poate. Sincer, este totusi de vina societatea romaneasca. O societate in care potzi sa fi cel mai cel intr`un domeniu, ca nici nu esti luat in consideratzie daca n`ai si "pile" :). Nu`i de mirare ca tot mai multzi romani(chiar si cei cu diplome) nu`si gasesc un loc de munca. Romanu`i numa` dupa favoruri("Eu il ajut pe nepotu` tau, da`mi ramai dator". Cam asa`i aici)... Nu stiu daca am mai zis, dar sunt MANDRU ca nu`s roman decat ca nationalitate si resedintza :).